DESPRE COMPORTAMENTELE GRESITE ALE COPIILOR SI ADOLESCENTILOR
Partea I
“Cand vorbim de trainingul copiilor in privinta cooperarii, asta presupune si propria noastra cooperare. Nu inseamna ca o persoana ar trebui sa cedeze fata de alta, ci ar trebui sa fie un simt al miscarii tuturor impreuna, in armonie, catre scopul dorit”. - Rudolf Dreikurs
De multe ori, copiii si tinerii au comportamente care-i deranjeaza pe cei din jur, atat acasa cat si la scoala. In loc sa-i pedepsim frecvent, deseori rezolvand prea putin sau nimic, ei repetand comportamentul, putem avea discutii deschise cu ei, pasnice si prietenoase. De asemnea, trebuie sa le aratam incredere si ca vedem in ei o schimbare viitoare. Si in primul rand, sa le fim prieteni, sa avem o atitudine de deschidere fata de ei.
Exista cinci scopuri gresite ale comportamentului copiilor/adolescentilor pe care trebuie sa le intelegem si sa le interpretam cat mai corect. Rolul nostru este de a-i face sa-si inteleaga propriile actiuni si de a-i sprijini intr-o schimbare benefica pt ei.
Aceste actiuni nu sunt facute decat pentru a ne capta atentia, ei nefiind constienti de scopul pe care-l urmaresc prin acest comportament. Ne putem considera norocosi daca, printr-o discutie “de la egal la egal”, am reusit sa descoperim scopul comportamentului sau.
Cele 5 scopuri gresite sunt:
- ATENTIA;
- PUTEREA (lupta pt putere);
- RAZBUNAREA;
- INADECVAREA (descurajarea, folosita ca mijloc pt a-si dovedi inadecvarea)
- DISTRACTIA.
ATENTIA
Copilul vrea atentie din parte adultului.
Adolescentul vrea atentie, mai degraba in grupul sau de prieteni. Ambii vor sa fie speciali.
Ei doresc atentia necuvenita pentru a simti ca apartin. Astfel, vor gasi diverse mijloace prin care sa le atraga atentia celorlalti, sa-i “tina ocupati cu ei”. Scopul sau gresit este, mai degraba, sa atraga cat mai mult atentia de partea sa, decat sa participe efectiv la situatie.
“Nu sunt spectaculos, dar cel putin nu voi fi trecut cu vederea daca pot obtine atentie speciala sau servicii”. ( F. Walton)
Copilul are un comportament prin care: face multa galagie, vorbeste neintrebat, vrea sa iasa cu orice scop in evidenta, face mici rautati, este excesiv de activ.
O posibila abordare verbala:
- “Tu stii de ce faci asta?”
- “Pot sa iti spun ce cred eu despre asta?”
- “Te-ai putea comporta asa pt ca te-ai gandit ca nu te voi observa?”
- “Ar putea fi pt ca vrei sa ma tii ocupat cu tine?”“Ar putea fi pt ca vrei sa ne uitam la tine?” (F. Walton)
O interventie constructiva ar putea fi indreptarea lui catre activitati utile pentru situatia respectiva, integrative, atat la scoala, cat si acasa. Astfel, ii aratam ca apartine grupului de la scoala, respectiv familiei. Cei care abordeaza un astfel de comportament, manifesta dorinta de apartenenta la un anumit grup, la familie si pot fi copii descurajati, care simt ca nu apartin.
Alta solutie de moment ar putea fi cea in care nu i se mai acorda atat de multa atentie. Daca persista in actiune, i se prezinta consecinta logica a faptei sale, si anume, ca va fi exclus, pt o anumita perioada, din activitatea grupului. I se va face precizarea ca va avea dreptul sa se reintoarca numai atunci cand se va potoli. Copilul nu trebuie sa interpreteze acest gest ca pe o pedeapsa, ca pe o excludere. De asemenea, ii dam posibilitatea sa aleaga singur daca si cand vrea sa se reintegreze in grup.
Trebuie sa le aratam increderea noastra prin implicarea lor in activitatile utile. Trebuie sa stim cand, si mai ales in ce mod, sa le aratam atentia.
PUTEREA sau LUPTA PENTRU PUTERE
Cand un copil intra in lupta de putere cu adultul, o face dupa ce a fost fortat sa nu mai ceara atat de multa atentie necuvenita. El isi foloseste acum puterea pentru a-si infrange parintii. Se poate simti foarte satisfacut atunci cand refuza sa faca lucruri cerute de adult. El poate gandi ca, daca se conformeaza cererilor adultului, se va devaloriza personal foarte mult.
Cand intalnim un astfel de comportament la adolescent, putem intelege ca acesta isi doreste sa fie la egalitate cu adultul.
Poate ca fiecare dintre noi, la un moment dat, in copilarie sau adolescenta am experimentat asta: ne-am dorit sa detinem puterea adultului. Ne-am dorit sa nu ni se mai spuna ce si cum sa facem, sa nu mai fim dirijati si controlati.
In astfel de situatii, o discutie deschisa si prietenoasa poate face minuni. El trebuie sa stie ca scopul nostru nu este de a ne lupta cu el si ca ne dorim, sincer, sa fim prieteni. Ne-am dori sa ne spuna ceea ce face: grupul de prieteni din care face parte, cum isi planifica timpul liber, sa ne arate SINGUR notele si sa ne informeze despre situatia scolara.
La randul nostru, cand el vine cu deschidere catre noi, dar noua nu ne convin anumite lucruri, sa nu-i aratam ostilitate. Ne putem exprima totusi parerea, insa fara a-i impune reguli sau a-i interzice, daca situatia nu e critica.“ O sa-ti spun acum ce cred eu despre…..Este doar o parere, tu esti liber sa faci cum vrei”.
Procedand astfel, el vede deschiderea din partea noastra, cumva ca ii suntem alaturi si il intelegem. Insa, cel mai important, ii lasam libertatea de a alege, aratandu-i astfel ca avem incredere in el. Bineinteles, daca situatia este grava, in sensul ca a condus in stare de ebrietate sau implicarea in diverse scandaluri din cauza grupurilor frecventate, atunci se impun niste reguli stricte. De fapt, va simti, legal, pe pielea lui, consecinta faptei sale iresponsabile. Discutiile legate de apartenenta la diversele grupuri, nu tocmai benefice pt el, le vom avea acasa, in liniste, atunci cand si el este pregatit sa vorbeasca. Dar, cu siguranta, trebuie sa avem aceasta discutie!
Copilul care cauta putere are un comportament agresiv, sfideaza autoritatea, refuza sa-si faca treaba, minte, refuza sa respecte anumite reguli, foloseste forta, incearca sa faca pe seful, isi arata pe fata nemultumirea, plange atunci cand lucrurile nu sunt asa cum vrea el.
De fapt, gandirea lui ar putea fi urmatoarea: “Poate nu voi fi un invingator, dar cel putin le voi arata ca nu ma pot infrange sau opri din a face cee ace vreau, sau sa ma convinga sa fac ce vor ei.”(F.Walton)
Nu este indicat sa se intre intr-o lupt de putere, care, de altfel, n-ar fi benefica pentru niciuna dintre parti. De aici nu mai e decat un pas pentru ca adolescentul/ copilul sa fie agresiv, sa devina un mic tiran.
O posibila abordare verbala din partea adultului ar putea fi formulata astfel: “Felul in care te porti se datoreaza faptului ca vrei sa imi arati ca poti face ce vrei si ca nimeni nu te poate convinge sa faci altfel?”(F.Walton)
Trebuie sa stim ca acest comportament este orientat in directia de a demonstra ca nimeni si nimic nu il poate forta sa faca ceva.
De aceea, atitudinea adultului trebuie sa fie una de intelegere, prietenie si cooperare: “Eu nu te pot obliga/ determina/ forta sa faci asta, dar am totusi nevoie de ajutorul tau. Crezi ca ma poti ajuta?”(F. Walton) Trebuie sa-i aratam ca el este important pentru noi. Si putem face asta intr-un mod util pentru el. Acestor copii le place sa fie importanti. Deci, sa le oferim ocazia de a fi importanti, intr-un mod constructiv!
Sansele ca el sa coopereze sunt mari, deoarece i-am aratat deschidere, intelegere si cooperare. Un astfel de copil/ adolescent este obisnuit sa fie imediat doborat la pamant. De aceea, trebuie sa ne mentinem constanta atitudinea de deschidere si comunicare.
